Pe Muntele Moria...

" Dumnezeu S-a uitat la tot ceea ce facuse; si iata ca erau foarte bune."
Genesa 1:31
" Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi."
1 Tesaloniceni 5:18

Ascultam de curand o predica a fratelui Cristian Barbosu si m-a marcat in special una dintre afirmatiile sale. Spunea ca in seara dinaintea botezului tine intotdeauna
un 'speech', pe care candidatii la botez il urasc efectiv. Le spune ca jumatate din ei, in urmatorii doi ani, nu vor mai pune piciorul in biserica. Desi suna dur, este realitatea cu care el ca si pastor se confrunta.
De ceva vreme am un gand pe inima care are intr-un fel legatura cu problema prezentata de fratele Barbosu. Suntem crescuti de povestioare, de mass-media, de veacul acesta cu o gandire de genul "au trait fericiti pana la adanci batraneti" si incepem sa vedem in etapele din viata noastra finalitati, in loc sa vedem inceputuri. Nu va este cunoscuta gandirea de genul "Am gasit job. De acum traiesc fericit pana la adanci batraneti". "Ne casatorim... si au trait fericiti pana la adanci batraneti." "Ma botez, fac legamant cu Domnul... si traiesc fericit pana la adanci batraneti." Gandirea aceasta ne formeaza asteptari departe de realitate si conduce deseori la caderi.
Sa ne gandim, spre exemplu, la ce implicatii are gandirea "fericit pana la adanci batraneti" in cazul botezului. Ai facut legamant cu Domnul in apa botezului, dar nu poti sa stai relaxat, gandindu-te ca traiesti "happy ever after". Evenimentul acesta nu e un sfarsit, ci un inceput, iar "happy ever after" nu va fi pentru noi aici, pe pamant. De acum incepe adevarata umblare si prelucrare si trebuie sa intelegem neaparat ceva: Domnul nu va urmari niciodata fericirea noastra imediata, ci bucuria noastra eterna.
Ma bucur ca Domnul mi-e Tata, dar si mai tare ma bucur ca e Tata cu mana tare. Intram in scoala Sa si de acolo devine dureros. Trebuie sa intelegem ca zdrobirea si spargerea vasului nostru nu are ca si scop distrugerea noastra, ci prelucrarea si renasterea noastra spirituala. Daca nu intelegem asta, mereu ne vom uita cu ochi dusmanos inspre Dumnezeu si nu vom intelege ca avem nevoie de mana Lui tare. Daca Domnul nu ne-ar purta o dragoste desarvarsita, ar 'ceda' dandu-ne tot ce ne pofteste inima. Rezultatul: ne-am distruge propria viata. Eu una recunosc, ca de multe ori cand Tata nu mi-a dat ceva sau mi-a luat ceva, nu am reactionat cum ar fi trebuit,
ci din contra am cartit, am tipat, m-am certat, dar acum ma uit in urma si zic: Aleluia! Iti multumesc ca ai mana tare si nu cedezi din dragoste.
Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Cristos... suntem cei mai nenorociti dintre oameni, pentru ca lucrurile nu vor merge intotdeauna asa cum ne-am dori noi. Din contra, mai des vom face in viata ce NU ne place, ce NU ne dorim, pentru ca sa putem fi prelucrati. Pe niveluri tot mai inalte vom duce un razboi al vointelor. Voia Ta sau voia mea? Isaac sau Tu? Firea mea sau moarte si inviere in Tine?
Ne aflam in fata unor inceputuri, nu finaluri... nu stim ce va fi. Stim ca vor veni si necazuri... si ce a fost pana acum a fost doar incalzirea, dar stim ca orice ar veni Domnul va fi acolo cu noi.
Indiferent de circumstante, El ramane suveran. Spunea un frate intr-o predica ca trebuie sa ne impacam cu suveranitatea lui Dumnezeu. Mi s-a parut un nonsens... cum sa te "impaci" cu suveranitatea lui Dumnezeu? Da, stim ca El ingaduie tot si cand te vezi zdrobit si impresurat, incepi sa te intrebi "Doamne, Tu-mi faci lucrurile astea? Tu le ingadui?" Ma incurajeaza mult gandul ca zdrobirea noastra e inspre pace, nu inspre nenorocire. Stim ca trebuie sa trecem prin scoala ca sa fim pregatiti in momentul revenirii Sale. Domnul ne-a prins de mana dreapta si ne va duce in slava, dar nu oricum, ci formati si prelucrati.
Va las un cantec, scris de Aaron Shust pentru copiii lui, cu incurajarea ca orice sfarsit nu e "the end" sau "happy ever after", ci rampa pentru un inceput.
Fiti binecuvantati!


I hate to be the one to break the news/ Imi pare rau ca trebuie sa fiu eu cel care sa iti da vestea
To let you down but I can't lie to you/ Cel care sa te dezamageasca, dar nu te pot minti
There's things about the world I wish weren't true/ Sunt lucruri in lumea asta, care mi-as dori sa nu fie adevarate
I guess by now, you must have had a clue/ Cred ca pana acum ai banuit ceva

It seems you're growing up fast/ Se pare ca ai crescut asa de repede
I tried my best to push back/ Mi-am dat toate silintele sa aman discutia asta

Would you believe me if I told you/ M-ai crede daca ti-as spune ca

There's no such thing as Peter Pan/ Nu exista Peter Pan
No such place as Never Never Land/ Nu exista Tara Minunilor
I wish we all could have/ Mi-as dori sa avem cu totii
Those tiny magic wings/ Aripioare magice

But we live in a world with wars/ Dar traim intr-o lume cu razboaie
It's not like it was before/ Care nu e cum a fost la inceput
We won't find our happy ever after here/ Nu ne vom gasi fericirea vesnica aici
There's no such thing/ Nu exista asa ceva

I've dreaded this talk for so long/ Mi-a fost greu sa ma gandesc la discutia asta
I knew someday you'd wonder what went wrong/ Stiam ca intr-o zi te vei intreba ce nu a mers bine
We get to be the story of it all/ Noi suntem cauza a ceea ce e in lume
For the Glory of it all and so we move along/ Si asa cum e trebuie sa mergem inainte

This is not where it ends/ Aici nu se incheie totul
It's just where it begins/ Ci abia incepe

It's not where we belong and if it's feeling wrong/ Noi nu apartinem de lumea aceasta si chiar daca nu ti se pare in regula
Oh, you must stay strong/ Trebuie sa ramai puternic
'Cause it was here that I first saw your face/ Pentru ca aici, in lumea aceasta, te-am vazut pentru prima data
Every night I pray that you'd believe the same/ Si in fiecare noapte ma rog sa ajungi si tu sa crezi ca

There's no such thing as Peter Pan/ Nu exista Peter Pan
No such place as Never Never Land/ Nu exista Tara Minunilor
I wish we all could have/ Mi-as dori sa avem cu totii
Those tiny magic wings/ Aripioare magice

But we live in a world with wars/ Dar traim intr-o lume cu razboaie
It's not like it was before/ Care nu e cum a fost la inceput
We won't find our happy ever after here/ Nu ne vom gasi fericirea vesnica aici
There's no such thing/ Nu exista asa ceva

ÎN LINIŞTEA DIN NOAPTEA GREA

UN GLAS SE TÂNGUIEŞTE,

ÎN GHETSIMANI, ÎN SPAIME MARI

ISUS SE CHINUIEŞTE.

O, TATĂL MEU, E FIUL TĂU

CE TREBUIE SĂ MOARĂ.

PUTEREA TA MĂ V-AJUTA

SĂ BEAU DIN CUPA AMARĂ.

EL, CEL CURAT, FĂRĂ PĂCAT,

PRIN VALEA MORŢII TRECE,

DIN TRUPUL SĂU DE DUMNEZEU

SUDORI ŞI SÂNGE CURGE.

ŞI LUNA S-A ÎNTUNECAT

CĂCI N-AR PUTEA SĂ VADĂ,

IAR STELELE TOATE-AU PĂLIT

CU EL AR VREA SĂ MOARĂ.

ISUSE SCUMP, SALVAREA MEA

E MOARTEA TA CUMPLITĂ,

PRIN JERTFA TA, VIAŢA MEA

PE VECI ŢI-E DĂRUITĂ.

LA TINE IA FIINŢA MEA,

CÂND UMBRA MORŢII VINE

CA-N VEŞNICII ÎN BUCURII

SĂ FIU MEREU CU TINE.

Cântările Evangheliei

„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai pierdut dragostea dintâi. Adu-ți dar aminte de unde ai căzut: pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi.”

Apocalipsa 2: 4-5a

Îmi aduc aminte, și probabil că nu voi uita niciodată, cum a fost, când am cântat prima dată la tineret în grupul de laudă și închinare cu sora mea şi cu încă două fete. Eram acompaniate cu chitara de Lala. Nu prea aveam noi încă fixate noțiuni de ritm și intrări. Cântam, dacă îmi aduc bine aminte, „Doamne Numele-Ți înalț”. Pe la jumătatea cântării, Lala a făcut ceva ce ne-a șocat oarecum pe toți. A oprit chitara și a spus ferm: „De la început!” Atât de tare deviasem de pe ritmul melodiei și intrările erau făcute așa de rău, încât nu mai era posibil să „mușamalizezi” cu chitara.

Noi avem tendința, de atâtea ori, când ceva începe să meargă rău în relația noastră cu Domnul, să ascundem gunoiul sub preș și să ne prefacem că a dispărut, când evident grămada va crește tot mai mare.

Mă uit la mine și văd atâta slăbiciune și neputință. Văd cum lupt cu firea și când credeam că am ţintuit-o la pământ, se ridică iarăși. Văd cum vin atacuri din partea celui rău, care vrea să îmi fure bucuria în Domnul. Biruiesc cu Domnul, dar se întâmplă și să cad și atunci mă întreb cum poate Domnul să mai îngăduie un pumn de lut îndreptat de atâtea ori înspre rău? Ce valoare să aibă un abur care se arată puțintel și apoi piere?

Investiția pe care Dumnezeu a făcut-o în noi a costat mult prea mult... a costat moartea Celui preaiubit, iar valoarea noastră este dată tocmai de această jertfă și investiție făcută în noi. Cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, iar în marea îndurare și bunătate a Domnului, întotdeauna la El e posibil un nou început, dacă într-adevăr ne căim (slavă Lui!).

Dacă începem să cântăm și să dansăm pe un alt ritm decât cel conceput de Dumnezeu pentru noi, dacă pierdem intrările și chitara nu ne mai poate acoperi, să nu încercăm să mai salvăm aparențele, ci să avem curajul de a spune „stop” dezacordului. Să venim înaintea Domnului cu pocăință, în smerenie, și să îl rugăm să ne permită un nou început... să reluăm cântarea Lui, de unde am lăsat-o și să renunțăm la a noastră, pentru că departe sunt gândurile Domnului de ale noastre, dar cu siguranță ale Sale sunt cele mai bune pentru noi.

Se apropie cu pași repezi sărbătoarea Paștelui, momentul cel mai important din istoria omenirii, care marchează dărâmarea unui zid imposibil de înalt și imposibil de demolat de către mâini omenești: zidul păcatului. Momentul acesta aș vrea să constituie un moment de meditație și de cercetare pentru mine, pentru noi toți: Cânt melodia, pe care ar trebui să o cânt? Sunt în defazaj sau mențin ritmul? Sunt în dragoste fierbinte sau căldicică? Am ridicat cu mâinile mele înapoi unele dintre pietrele din zidul, a cărui demolare a costat atât de mult?

„Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.” Psalmul 18:28

„Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!” Psalmul 19:12

„Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui - până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.” Mica 7:7-9

„Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niste copilasi, care sed în piete si strigă la tovarăsii lor: „ V-am cântat din fluier si n-ati jucat; v-am cântat de jale si nu v-ati tânguit.”

Matei 11: 16-17

De fiecare dată când se joacă mama Remi cu tata, ceva nu e bine. Când sunt cărțile mari, nu e bine că sunt mari, când cărțile sunt mici, nu e bine că sunt mici. Obișnuiam să îi spun că i-am cântat de jale și nu a plâns, i-am cântat de bucurie și nu a râs.

Așa suntem de multe ori în plan spiritual. Când toate merg bine, suntem sceptici și ne gândim că merge prea bine și trebuie să se întâmple ceva rău, care să strice totul. Când totul merge prost, ne întrebăm de ce merge prost. Oricum ai lua-o, suntem deseori nemulțumiți. De câte ori nu ni s-a întâmplat să ni se cânte din fluier și să nu jucăm sau să ni se cânte de jale și să nu ne tânguim?

Una dintre primele predici pe care le-am auzit, a fost cea a fratelui Ghiță despre mulțumire. Și acum o mai țin foarte bine minte. Spunea, să încercăm ca o săptămână să fim mulțumitori indiferent de ce ni se va întâmpla. Și după săptămâna asta, încă o săptămână... și apoi încă o săptămână. Nemulțumirea nu aduce nimic bun cu sine, ci din contra atrage după sine frustrare, supărare, neascultare și e o strategie foarte ușoară folosită de diavol, pentru a ne fura bucuria.

De multe ori, lăsându-ne pradă nemulțumirii pentru lucruri mici, pierdem din vedere lucrurile mari și punem în umbră relevantul, ca să ne lăsăm frustrați de lucruri minore.

Vă doresc și îmi doresc să fiu mulțumitoare cu orice lucru din viața mea și chiar dacă va fi greu, să primesc cu bucuria lucrată de Duhul în noi, orice ar veni. Bine ar fi să jucăm nu numai când ni se cântă din fluier, ci și când ni se cântă de jale.