Pe Muntele Moria...

Tu... ai valoare! :)

2010-04-19T19:41:00.002+03:00

„Şi totuşi Eu am învăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat în braţe; dar n-au văzut că Eu îi vindecam. I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei şi le-am dat de mâncare.

Osea 11:3-4

„Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.”

1 Ioan 3:2-3

„Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfîrşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.”

Plângerile lui Ieremia 3: 21-26

„Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

1 Corinteni 10:13

Diavolul este numit nu doar Ispititorul și Acuzatorul, ci și Tatăl Minciunii. Cred că una dintre strategiile lui preferate constă în a te face să crezi că ești fără valoare, să te facă să crezi că nu are rost să încerci să lupți cu o ispită, că nu are rost să îți urmezi visele, pentru că oricum nu vei avea succes si biruință.

Cred că în relația noastră cu Domnul trebuie să existe un oarecare grad de relaxare și de flexibilitate. Văd în viața mea probleme, pe care alții nu le au, moduri în care firea, ca mâna dreaptă a diavolului, vrea să mă răpună și uneori sunt așa de stresată să lupt cu acele probleme, încât în loc să le biruiesc îmi creez mai multe gânduri și în loc să răpun săgeata arzătoare a celui rău, mai degrabă arunc și eu vreo câteva de-ale mele.

Suntem în război și în războiul acesta simt uneori mai tare că e într-adevăr pe viață și pe moarte. Sunt zile când seara mă pot înfățișa înaintea tronului și bucuroasă să proclam: „Am biruit cu Tine!” și alte zile când cu o tristețe teribilă, trebuie să vin înaintea Tatălui și să recunosc că iar am fost răpusă.

Cred că fiecăruia dintre noi, scenariul acesta îi e cunoscut. Pericolul cel mai mare după o luptă pierdută este tatăl minciunii, care vine și te face să crezi că nu te vei mai putea ridica sau că nu vei mai putea să ștergi vreodată ce a fost.

E dureros uneori să te uiți în urmă și să vezi ce ai fost și să te întrebi cum te-a putut îndura Dumnezeu în momentele acelea. Totuși sunt și aspecte pozitive în a-ți aduce aminte... vezi ce a făcut Domnul din tine... de unde ai plecat și unde te-a adus. Mă sperie uneori gândul de a nu cădea din nou acolo unde am fost... să nu mă urc din nou pe piedestalul, de pe care toți se vedeau mai mici decât mine... în mândrie, egoism, pofte ale ochilor, ale firii, laudarosia vietii... dar în tulburarea acesta mi-am creat singură mai multe probleme.

Fiți flexibili în relația cu Domnul, luptând alături de El și nu singuri, renunțând la păcatul care ne înfășoară așa de lesne și alergând înainte, uitând ce a fost în urmă și luptând chiar și până la ultima suflare. Nu uitați... se mai întâmplă să pierdem câte o luptă, dar războiul a fost deja câștigat.

Stăteam aseară și mă gândeam la harul Domnului. Știu cât de tare afectează un păcat comis relația mea cu Domnul și cât de dureroasă e despărțirea... cum ar fi fost dacă lucrurile ar fi rămas așa? Dacă Domnul nu ar fi murit pe cruce, așa ar fi rămas situația... zidul de păcate nu ar fi putut fi dărâmat niciodată și despărțirea ar fi fost finală.

Slavă Lui, căci ne-a dăruit pe lângă credință și dragoste, nădejdea. Nu vă pierdeți niciodată speranța. Dacă vă uitați în voi și vedeți încă atâtea, care mai trebuie sa fie schimbate, amintiți-vă că El e TATĂL nostru și noi suntem copiii. Mai avem până să ajungem adulți. El ne va crește în continuare, El investește în noi și El e Cel căruia i se cuvine schimbarea ce are loc zi de zi în viața noastră. Prețul Celui Neprețuit a fost plătit pentru noi și Ava uitându-se la noi a văzut ceea ce am putea deveni, nu ceea ce eram la momentul respectiv. Valoarea noastra este data de dragostea Lui si de jertfa Sa. Muntii se muta... am vazut cu prisosinta in ultima vreme, dar legamantul de pace si dragostea Lui... nu...

Încingeți-vă cu armura Domnului, porniți la luptă cu El, nu vă lăsați mințiți de tatăl minciunii și chiar dacă mai pierdeți câte o luptă, nu vă pierdeți nădejdea! :)

I’m the one with two left feet/ Sunt un om stangaci
Standing on a lonely street/ Stand singur pe o strada
I can’t even walk a straight line/ Nu pot nici macar sa merg drept
And every time you look at me/ Si de fiecare data cand Te uiti la mine
I’m spinning like an autumn leaf/ Plutesc ca o frunza de toamna
Bound to hit bottom sometime/ Care se va afunda odata

Where would I be without someone to save me?/ Unde as fi fara cineva care sa ma salveze?
Someone who won’t let me fall/ Cineva care sa nu ma lase sa cad

You are everything that I live for/ Tu esti Cel pentru care traiesc
Everything that I can’t believe is happening/ Nu pot sa cred tot ceea ce se intampla
You’re standing right in front of me/ Tu ma intampini
With arms wide open/ Cu bratele larg deschise
All I know is every day is filled with hope/ Si tot ceea ce stiu e ca fiecare noua zi e umpluta de speranta
‘Cause You are everything that I breathe for/ Pentru ca Tu esti Cel pentru care respir
And I can’t help but breathe You in, and breathe again/ Si nu pot sa decat sa ma umplu la fiecare gura de aer de TIne
Feeling all this life within/ Simtind viata pe care Tu o insufli in mine
Every single beat of my heart / Cu fiecare bataie a inimii mele

I’m the one with big mistakes/ Sunt un om cu multe greseli
Big regrets and bigger breaks/ Regrete mari si caderi si mai mari
Than I’d ever care to confess/ Cunoscute doar de Tine
But You’re the one who looks at me/ Dar Tu esti Acela care se uita la mine
And sees what I was meant to be/ Si vede ceea ce voi deveni
More than just a beautiful mess/ Ceva mai mult decat un dezastru frumos

You’re everything good in my life/ Tu esti tot ceea ce este bun in viata mea
Everything honest and true/ Tot ceea ce e curat si adevarat
And all of those stars hangin’ up in the sky/ Toate stelele de pe cer
Could never shine brighter than You/ N-ar putea niciodata sa straluceasca mai puternic ca Tine.

Multumim... pentru ca Tu iubesti nu doar ce e ”iubibil” in noi, ci si ceea ce e cu neputinta a fi iubit de om... :)

No happy ever after here...

2010-04-12T14:22:00.004+03:00

" Dumnezeu S-a uitat la tot ceea ce facuse; si iata ca erau foarte bune."
Genesa 1:31
" Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi."
1 Tesaloniceni 5:18

Ascultam de curand o predica a fratelui Cristian Barbosu si m-a marcat in special una dintre afirmatiile sale. Spunea ca in seara dinaintea botezului tine intotdeauna
un 'speech', pe care candidatii la botez il urasc efectiv. Le spune ca jumatate din ei, in urmatorii doi ani, nu vor mai pune piciorul in biserica. Desi suna dur, este realitatea cu care el ca si pastor se confrunta.
De ceva vreme am un gand pe inima care are intr-un fel legatura cu problema prezentata de fratele Barbosu. Suntem crescuti de povestioare, de mass-media, de veacul acesta cu o gandire de genul "au trait fericiti pana la adanci batraneti" si incepem sa vedem in etapele din viata noastra finalitati, in loc sa vedem inceputuri. Nu va este cunoscuta gandirea de genul "Am gasit job. De acum traiesc fericit pana la adanci batraneti". "Ne casatorim... si au trait fericiti pana la adanci batraneti." "Ma botez, fac legamant cu Domnul... si traiesc fericit pana la adanci batraneti." Gandirea aceasta ne formeaza asteptari departe de realitate si conduce deseori la caderi.
Sa ne gandim, spre exemplu, la ce implicatii are gandirea "fericit pana la adanci batraneti" in cazul botezului. Ai facut legamant cu Domnul in apa botezului, dar nu poti sa stai relaxat, gandindu-te ca traiesti "happy ever after". Evenimentul acesta nu e un sfarsit, ci un inceput, iar "happy ever after" nu va fi pentru noi aici, pe pamant. De acum incepe adevarata umblare si prelucrare si trebuie sa intelegem neaparat ceva: Domnul nu va urmari niciodata fericirea noastra imediata, ci bucuria noastra eterna.
Ma bucur ca Domnul mi-e Tata, dar si mai tare ma bucur ca e Tata cu mana tare. Intram in scoala Sa si de acolo devine dureros. Trebuie sa intelegem ca zdrobirea si spargerea vasului nostru nu are ca si scop distrugerea noastra, ci prelucrarea si renasterea noastra spirituala. Daca nu intelegem asta, mereu ne vom uita cu ochi dusmanos inspre Dumnezeu si nu vom intelege ca avem nevoie de mana Lui tare. Daca Domnul nu ne-ar purta o dragoste desarvarsita, ar 'ceda' dandu-ne tot ce ne pofteste inima. Rezultatul: ne-am distruge propria viata. Eu una recunosc, ca de multe ori cand Tata nu mi-a dat ceva sau mi-a luat ceva, nu am reactionat cum ar fi trebuit,
ci din contra am cartit, am tipat, m-am certat, dar acum ma uit in urma si zic: Aleluia! Iti multumesc ca ai mana tare si nu cedezi din dragoste.
Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Cristos... suntem cei mai nenorociti dintre oameni, pentru ca lucrurile nu vor merge intotdeauna asa cum ne-am dori noi. Din contra, mai des vom face in viata ce NU ne place, ce NU ne dorim, pentru ca sa putem fi prelucrati. Pe niveluri tot mai inalte vom duce un razboi al vointelor. Voia Ta sau voia mea? Isaac sau Tu? Firea mea sau moarte si inviere in Tine?
Ne aflam in fata unor inceputuri, nu finaluri... nu stim ce va fi. Stim ca vor veni si necazuri... si ce a fost pana acum a fost doar incalzirea, dar stim ca orice ar veni Domnul va fi acolo cu noi.
Indiferent de circumstante, El ramane suveran. Spunea un frate intr-o predica ca trebuie sa ne impacam cu suveranitatea lui Dumnezeu. Mi s-a parut un nonsens... cum sa te "impaci" cu suveranitatea lui Dumnezeu? Da, stim ca El ingaduie tot si cand te vezi zdrobit si impresurat, incepi sa te intrebi "Doamne, Tu-mi faci lucrurile astea? Tu le ingadui?" Ma incurajeaza mult gandul ca zdrobirea noastra e inspre pace, nu inspre nenorocire. Stim ca trebuie sa trecem prin scoala ca sa fim pregatiti in momentul revenirii Sale. Domnul ne-a prins de mana dreapta si ne va duce in slava, dar nu oricum, ci formati si prelucrati.
Va las un cantec, scris de Aaron Shust pentru copiii lui, cu incurajarea ca orice sfarsit nu e "the end" sau "happy ever after", ci rampa pentru un inceput.
Fiti binecuvantati!

I hate to be the one to break the news/ Imi pare rau ca trebuie sa fiu eu cel care sa iti da vestea
To let you down but I can't lie to you/ Cel care sa te dezamageasca, dar nu te pot minti
There's things about the world I wish weren't true/ Sunt lucruri in lumea asta, care mi-as dori sa nu fie adevarate
I guess by now, you must have had a clue/ Cred ca pana acum ai banuit ceva

It seems you're growing up fast/ Se pare ca ai crescut asa de repede
I tried my best to push back/ Mi-am dat toate silintele sa aman discutia asta

Would you believe me if I told you/ M-ai crede daca ti-as spune ca

There's no such thing as Peter Pan/ Nu exista Peter Pan
No such place as Never Never Land/ Nu exista Tara Minunilor
I wish we all could have/ Mi-as dori sa avem cu totii
Those tiny magic wings/ Aripioare magice

But we live in a world with wars/ Dar traim intr-o lume cu razboaie
It's not like it was before/ Care nu e cum a fost la inceput
We won't find our happy ever after here/ Nu ne vom gasi fericirea vesnica aici
There's no such thing/ Nu exista asa ceva

I've dreaded this talk for so long/ Mi-a fost greu sa ma gandesc la discutia asta
I knew someday you'd wonder what went wrong/ Stiam ca intr-o zi te vei intreba ce nu a mers bine
We get to be the story of it all/ Noi suntem cauza a ceea ce e in lume
For the Glory of it all and so we move along/ Si asa cum e trebuie sa mergem inainte

This is not where it ends/ Aici nu se incheie totul
It's just where it begins/ Ci abia incepe

It's not where we belong and if it's feeling wrong/ Noi nu apartinem de lumea aceasta si chiar daca nu ti se pare in regula
Oh, you must stay strong/ Trebuie sa ramai puternic
'Cause it was here that I first saw your face/ Pentru ca aici, in lumea aceasta, te-am vazut pentru prima data
Every night I pray that you'd believe the same/ Si in fiecare noapte ma rog sa ajungi si tu sa crezi ca

There's no such thing as Peter Pan/ Nu exista Peter Pan
No such place as Never Never Land/ Nu exista Tara Minunilor
I wish we all could have/ Mi-as dori sa avem cu totii
Those tiny magic wings/ Aripioare magice

But we live in a world with wars/ Dar traim intr-o lume cu razboaie
It's not like it was before/ Care nu e cum a fost la inceput
We won't find our happy ever after here/ Nu ne vom gasi fericirea vesnica aici
There's no such thing/ Nu exista asa ceva

În liniștea, din noaptea grea...

2010-03-31T22:22:00.003+03:00

ÎN LINIŞTEA DIN NOAPTEA GREA

UN GLAS SE TÂNGUIEŞTE,

ÎN GHETSIMANI, ÎN SPAIME MARI

ISUS SE CHINUIEŞTE.

O, TATĂL MEU, E FIUL TĂU

CE TREBUIE SĂ MOARĂ.

PUTEREA TA MĂ V-AJUTA

SĂ BEAU DIN CUPA AMARĂ.

EL, CEL CURAT, FĂRĂ PĂCAT,

PRIN VALEA MORŢII TRECE,

DIN TRUPUL SĂU DE DUMNEZEU

SUDORI ŞI SÂNGE CURGE.

ŞI LUNA S-A ÎNTUNECAT

CĂCI N-AR PUTEA SĂ VADĂ,

IAR STELELE TOATE-AU PĂLIT

CU EL AR VREA SĂ MOARĂ.

ISUSE SCUMP, SALVAREA MEA

E MOARTEA TA CUMPLITĂ,

PRIN JERTFA TA, VIAŢA MEA

PE VECI ŢI-E DĂRUITĂ.

LA TINE IA FIINŢA MEA,

CÂND UMBRA MORŢII VINE

CA-N VEŞNICII ÎN BUCURII

SĂ FIU MEREU CU TINE.

Cântările Evangheliei

Dar ce am împotriva ta...

2010-03-29T17:33:00.006+03:00

„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai pierdut dragostea dintâi. Adu-ți dar aminte de unde ai căzut: pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi.”

Apocalipsa 2: 4-5a

Îmi aduc aminte, și probabil că nu voi uita niciodată, cum a fost, când am cântat prima dată la tineret în grupul de laudă și închinare cu sora mea şi cu încă două fete. Eram acompaniate cu chitara de Lala. Nu prea aveam noi încă fixate noțiuni de ritm și intrări. Cântam, dacă îmi aduc bine aminte, „Doamne Numele-Ți înalț”. Pe la jumătatea cântării, Lala a făcut ceva ce ne-a șocat oarecum pe toți. A oprit chitara și a spus ferm: „De la început!” Atât de tare deviasem de pe ritmul melodiei și intrările erau făcute așa de rău, încât nu mai era posibil să „mușamalizezi” cu chitara.

Noi avem tendința, de atâtea ori, când ceva începe să meargă rău în relația noastră cu Domnul, să ascundem gunoiul sub preș și să ne prefacem că a dispărut, când evident grămada va crește tot mai mare.

Mă uit la mine și văd atâta slăbiciune și neputință. Văd cum lupt cu firea și când credeam că am ţintuit-o la pământ, se ridică iarăși. Văd cum vin atacuri din partea celui rău, care vrea să îmi fure bucuria în Domnul. Biruiesc cu Domnul, dar se întâmplă și să cad și atunci mă întreb cum poate Domnul să mai îngăduie un pumn de lut îndreptat de atâtea ori înspre rău? Ce valoare să aibă un abur care se arată puțintel și apoi piere?

Investiția pe care Dumnezeu a făcut-o în noi a costat mult prea mult... a costat moartea Celui preaiubit, iar valoarea noastră este dată tocmai de această jertfă și investiție făcută în noi. Cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, iar în marea îndurare și bunătate a Domnului, întotdeauna la El e posibil un nou început, dacă într-adevăr ne căim (slavă Lui!).

Dacă începem să cântăm și să dansăm pe un alt ritm decât cel conceput de Dumnezeu pentru noi, dacă pierdem intrările și chitara nu ne mai poate acoperi, să nu încercăm să mai salvăm aparențele, ci să avem curajul de a spune „stop” dezacordului. Să venim înaintea Domnului cu pocăință, în smerenie, și să îl rugăm să ne permită un nou început... să reluăm cântarea Lui, de unde am lăsat-o și să renunțăm la a noastră, pentru că departe sunt gândurile Domnului de ale noastre, dar cu siguranță ale Sale sunt cele mai bune pentru noi.

Se apropie cu pași repezi sărbătoarea Paștelui, momentul cel mai important din istoria omenirii, care marchează dărâmarea unui zid imposibil de înalt și imposibil de demolat de către mâini omenești: zidul păcatului. Momentul acesta aș vrea să constituie un moment de meditație și de cercetare pentru mine, pentru noi toți: Cânt melodia, pe care ar trebui să o cânt? Sunt în defazaj sau mențin ritmul? Sunt în dragoste fierbinte sau căldicică? Am ridicat cu mâinile mele înapoi unele dintre pietrele din zidul, a cărui demolare a costat atât de mult?

„Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.” Psalmul 18:28

„Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!” Psalmul 19:12

„Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui - până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.” Mica 7:7-9

V-am cântat din fluier... V-am cântat de jale...

2010-03-28T21:12:00.002+03:00

„Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niste copilasi, care sed în piete si strigă la tovarăsii lor: „ V-am cântat din fluier si n-ati jucat; v-am cântat de jale si nu v-ati tânguit.”

Matei 11: 16-17

De fiecare dată când se joacă mama Remi cu tata, ceva nu e bine. Când sunt cărțile mari, nu e bine că sunt mari, când cărțile sunt mici, nu e bine că sunt mici. Obișnuiam să îi spun că i-am cântat de jale și nu a plâns, i-am cântat de bucurie și nu a râs.

Așa suntem de multe ori în plan spiritual. Când toate merg bine, suntem sceptici și ne gândim că merge prea bine și trebuie să se întâmple ceva rău, care să strice totul. Când totul merge prost, ne întrebăm de ce merge prost. Oricum ai lua-o, suntem deseori nemulțumiți. De câte ori nu ni s-a întâmplat să ni se cânte din fluier și să nu jucăm sau să ni se cânte de jale și să nu ne tânguim?

Una dintre primele predici pe care le-am auzit, a fost cea a fratelui Ghiță despre mulțumire. Și acum o mai țin foarte bine minte. Spunea, să încercăm ca o săptămână să fim mulțumitori indiferent de ce ni se va întâmpla. Și după săptămâna asta, încă o săptămână... și apoi încă o săptămână. Nemulțumirea nu aduce nimic bun cu sine, ci din contra atrage după sine frustrare, supărare, neascultare și e o strategie foarte ușoară folosită de diavol, pentru a ne fura bucuria.

De multe ori, lăsându-ne pradă nemulțumirii pentru lucruri mici, pierdem din vedere lucrurile mari și punem în umbră relevantul, ca să ne lăsăm frustrați de lucruri minore.

Vă doresc și îmi doresc să fiu mulțumitoare cu orice lucru din viața mea și chiar dacă va fi greu, să primesc cu bucuria lucrată de Duhul în noi, orice ar veni. Bine ar fi să jucăm nu numai când ni se cântă din fluier, ci și când ni se cântă de jale.

Și cei doi vor fi un singur trup

2010-03-28T15:23:00.005+03:00

Studiul ”Și cei doi vor fi un singur trup”, ținut de fratele Marius Cruceru în Biserica Iris din Cluj-Napoca, a ajuns la a patra sesiune. E ziditor, indiferent dacă sunteți sau nu căsătoriti, într-o relație sau singuri. Puteți să vizionați toate sesiunile pe site-ul http://tineretiris.ro/

La cât mai infricoșați de consecințele păcatului și cât mai dornici de sfințenie!:)

Pe cine ai încurajat astăzi?

2010-03-26T18:07:00.004+02:00

„ Mângăiati-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr.”

1 Tesaloniceni 5:11

Mă pregăteam de întoarcerea în România după aproximativ cinci luni de studii în Germania. Viitorul se arăta foarte incert. Pe de-o parte îmi făcusem mulți prieteni în biserica din Germania, alături de care crescusem mult și alături de care Îl cunoscusem mai mult pe Domnul. Pe cealaltă parte... Cluj-Napoca, repartizată în altă grupă la facultate, fără să îmi cunosc noii colegi care între timp se știau între ei, fără să mă fi stabilit la o biserică, fără prea mulți prieteni creștini. Astfel prezentându-se situația, nu eram prea încântată să mă întorc acasă. Știam că voia Domnul pentru mine era să plec, dar era foarte greu să mă despart de ceea ce devenise „acasă” pentru mine, ca să mă duc într-un loc în care ar fi trebuit să o iau de la început în clădirea unor prietenii, relații și așa mai departe.

În ultima duminică la biserica din Germania, Jeff a făcut un gest, căruia el cu siguranță nu i-a acordat importanța pe care i-am atribuit-o eu. M-a luat în brațe, ca un tată drag, și-a pus mâna pe creștetul meu și s-a rugat pentru mine și pentru întoarcerea mea în România. Pentru mine gestul lui a însemnat foarte mult și am plecat încurajată și împăcată.

Nu știu de ce suntem așa de zgârciți când vine vorba de încurajări. Sunt oameni în jurul nostru care ar avea atâta nevoie de o vorbă bună, de un zâmbet, de o rugăciune. Cred că cei mai mulți nu râvnesc după lucruri mari, ci doar un simplu zâmbet la vremea potrivită, o strângere de mâna, o îmbrățișare, ar putea face o reală diferență în ziua unei persoane.

De multe ori mă imaginez zburdând pe o vale neagră, moartă, dar, odată cu trecerea prin ea, mireasma degajată de ființa mea, care își are originea în Christos, înflorește totul din urmă. Ce frumos ar fi dacă la trecerea noastră prin valea aceasta sumbră am sădi dragostea lui Christos prin încurajări, prin atenţii mici pentru noi, dar semnificative pentru ceilalţi.

Să încercăm să nu fim zgârciți sau mândri în a încuraja pe cei din jurul nostru, ci dintr-o vale moartă, cufundată în plâns, să lăsăm Duhul Sfânt să cheme la viață cele mai frumoase flori, lăsându-ne la dispoziția Sa.

Ești ținut/ă... :)

2010-03-24T23:39:00.008+02:00

Suferința face parte din existența noastră. Nici copiii Domnului, sau cu atât mai puțin ei, sunt ocoliți de ea.

Deschide-ți mâna cu înțelepciune după crinii din valea plângerii, după crinii zilei de mâine, când soarele va străluci din nou cu putere. Nu te înfrupta din mâna amărăciunii și nu îngădui acesteia să îți hrănească o ură cu care să îți amorțești durerea. Anestezicul nu te ajută, doar amână.

Scopul există, chiar dacă nu îl vezi. El îți poartă zilnic povara.

Fii binecuvântat/ă cu putere din partea Lui! În valea plângerii, fă să răsară cele mai minunate flori, care să răspândească mireasma Lui. :)

Two months is too little/ Două luni e prea puţin

They let him go/ I-au dat drumul

They had no sudden healing/ Nu au avut parte de o vindecare subită

To think that providence would/ Să crezi că providenţa ar

Take a child from his mother/ Lua un copil de la mama sa

While she prays is appalling/ În timp ce se roagă, este înspăimântător

Who told us we would be rescued?/ Cine ne-a spus că noi vom fi salvaţi?

What has changed and/ Ce s-a schimbat şi

Why should we be rescued from nightmares?/ De ce ar trebui noi să fim salvaţi de coşmaruri?

We are asking why this happens/ Ne întrebăm de ce ni se întâmplă nouă asta

To us who have died to live?/ Cei care am murit ca să trăim?

It is unfair!/ Nu e drept!

This is what it means to be held./ Asta e ce înseamnă să fii ţinut.

How it feels when the sacred is torn from your life/ Cum se simte când ceea ce preţuieşti, sacrul este smuls din viaţa ta

And you survive/ Şi tu supravieţuieşti

This is what it means to be loved/ Asta e ceea ce înseamnă să fii iubit

And to know that the promise was/ Şi să ştii că promisiunea a fost

When everything fell, we would be held/ Ca atunci când toate vor cădea, noi vom fi ţinuţi.

This hand is bitterness/Această mână e amărăciunea

We want to taste it, let the hatred numb our sorrow/ Vrem să gustăm din ea, să permitem urii să ne amorţească durerea

The wise hand opens slowly to lilies of the valley and tomorrow/ În schimb, mâna înţeleaptă se deschide uşor pentru a prinde crinii văii şi crinii zilei de mâine

If hope is born of suffering/ Dacă speranţa se naşte din suferinţă

If this is only the beginning/ Dacă acesta e doar începutul

Can we not wait for one hour/ Nu putem să aşteptăm o oră

Watching for our Savior/ Aşteptând Salvatorul nostru?

Din El, prin El... pentru El?

2010-03-24T22:14:00.002+02:00

„Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie toată slava în veci! Amin.”

Romani 11: 36

Meditam zilele acestea la versetul de mai sus şi la măsura în care el reflectă realitatea din viaţa mea.

Viaţa mea este „din El”.

Domnul este cel care m-a creat. „Tu mi-ai întocmit lăuntrul fiinţei, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.” Nu doar că ne-a dăruit viaţa pământească, dar în Hristos am primit şi o viaţa nouă. Aşadar... da! Viaţa mea este „din El”.

Viaţa mea este „prin El”.

Dacă Domnul m-ar fi răscumpărat, fără să îmi fi oferit totodată şi posibilitatea de a umbla alături de El şi fără a putea să mă înfăţişez în faţa Marelui Preot, bun şi milos, atunci când greşesc, să îmi mărturisesc vina şi să fiu iertată, viaţa mea dobândită „din El”, s-ar fi sfârşit. Nu aş fi putut trăi fără şansa de a îmi refocaliza relaţia cu Creatorul şi aş fi sfârşit înapoi în starea de la început.

„Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina” (Psalmul 36:9). Dacă viaţa mea nu ar fi fost prin El, nu m-aş fi putut iubit. Dacă iubesc ceva în mine, este Domnul. Dacă El ar dispărea din viaţa mea, nu aş mai avea ce să iubesc, fiindcă doar prin lumina Sa, văd lumina. Aşadar... da! Viaţa mea este „prin El”.

Viaţa mea este „pentru El”?

Primele două elemente sunt realitate în viaţa multora dintre noi. Viaţa noastră este „din El” şi „prin El”, dar este ea şi „pentru El”? Domnul iubeşte pe cei cu inima în întregime a Lui şi nu agrează inimile împărţite... Totul sau nimic.

Mi-am dat seama că motivul pentru care facem aşa de puţin pentru Domnul, este din cauza faptului că ne pierdem perspectiva şi imaginea de ansamblu. Aşa cum spuneam deseori unei prietene... nu mai vedem pădurea de copaci. Începem să ne legăm aşa de tare cu inima de pământ şi uităm că noi nu pentru pământ am fost sortiţi. Ne dorim cariere, familii, prieteni, bunăstare etc. şi ne urmăm ţelurile cu ardoare, dar ne pierdem perspectiva.

Perspectiva noastră ca şi creştini a fost şi rămâne venirea Domnului. Dacă trăim cu gândul acesta în inimă cu siguranţă vom veghea şi cu siguranţă nu ne vom mai lega aşa de tare cu inima de cele pământeşti, conştienţi fiind ca toate vor arde in foc. De asemenea, în loc să fim preocupaţi atât de mult de propria noastră persoană, ne-am uita cu durere şi pasiune dumnezeiască înspre cei din jurul nostru care nu L-au găsit pe Domnul şi i-am conduce la El, ştiind că doar sângele Mielului poate să ne scape de revărsarea mâniei lui Dumnezeu de la sfârşitul veacurilor.

Aşa că da... pentru mine rămâne răsunând în cotloanele minţii mele „viaţa mea este pentru El în totalitate?”

Domnul să ne intărească în a ne trăi viaţa de credinţă fără a pierde imaginea de ansamblu, cu disponibilitate şi pasiune pentru El şi pentru cei din jurul nostru şi tot El să ne dea un duh statornic în orice decizii luăm cu privire la trăirea spre slava Sa. Amin!

Nu poti?

2010-03-23T08:40:00.005+02:00

„Pot totul în Christos, care mă întărește.”

Filipeni 4:13

„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea."

Ioan 16: 33

Nu vă e foarte cunoscută sintagma „nu pot”? „Nu pot să învăț pentru examenul de mâine...”; „Nu pot să trec peste cuvintele, prin care m-a rănit.”; „ Nu pot să fac față la situația în care mă aflu.”; „Nu pot să îmi termin licența la timp.”; „Nu pot să port o cruce așa de grea.” „Nu mai pot sa lupt, e prea greu.” Lista poate continua, fără exagerare, până la infinit.

Erau atâtea lucruri pe care credeam că nu le pot face, dar Domnul mi-a demonstrat că lucrurile nu stau așa deloc prin diverse situatii. Mărturisesc ca aceste gânduri le-am scris cu aproape un an în urmă, dar recitindu-le acum, m-au ajutat. Sper să vă ajute şi pe voi. Glorie Lui!

„Sunt genul de persoană, care vrea să găsească o logică în toate, cel puțin în materiile de la școală :D, așa încât nu pot să învăț pe de rost, cum se mai pratică de altfel în mediul studențesc, ci pornind de la un principiu mic, să reconstruiesc întreaga materie. Gândirea aceasta „logică”, a fost cea care pentru multă vreme m-a împiedicat de la a învăța versete pe de rost din Biblie. Le știam aproximativ, dar nu cuvânt cu cuvânt. Un cuvânt diluat nu are însă aceeași putere ca și Cuvântul. După o predică de-a fratelui Beni Fărăgău, în care expunea argumentele forumulate de John Piper în favoarea memorării Scripturilor, am fost așa de convinsă, încât m-am întors acasă și mi-am propus ca în fiecare seară să memorez cel puțin un verset din Scriptură.

Nu credeam că o să pot, dar am fost așa de hotărâtă, încât mi-am spus că oricât de greu ar fi, nu mă las. N-a fost ușor de la început, dar cu mulțumire pot spune că de cel puțin trei săptămâni m-am ținut cu ambiție de memorare, cu doar câteva zile excepție în care nu am reușit. Sunt multe alte lucruri, pe care nu credeam că nu le voi putea face vreodată și totuși... Putem mult mai mult decât credem, sau decât se vrea să credem.... de către diavol.

Am ajuns la concluzia că „nu pot”, vine de la cel rău și cu nici un chip de la Dumnezeu. În fiecare zi ai și am de ales între două voci: vocea adevărului și vocea minciunii. Vocea tatălui minciunii îți spune necontenit „nu poți... nu poți.... nici nu încerca, că nu vei reuși niciodată”, iar vocea adevărului îți spune „poți TOTUL în Mine”. Pe care alegi să o asculți astăzi?

„Ca să poți umbla pe ape, trebuie să cobori din barcă” (John Ortberg). Vor veni momente când în urcarea stâncii vei obosi și vei cădea, te vei împiedica, dar nu uita Mâna iubitoare care te poate ridica și mai ales... chiar dacă nu ai garantat succesul din prima încercare, luptă până la ultima suflare. Îndrăznește, El a biruit lumea...”

Diavolul nu ar vrea decât să te vadă cu armele depuse. Să te vadă fără dorinţa de a mai lupta. Te-ai împiedicat, ai căzut... nu renunţa la luptă. Ai fost zdrobit pe toate fronturile şi te simţi copleşit de încercări... nu renunţa la luptă. Te uiţi în jur şi nu mai înţelegi nimic din lumea asta... nu renunţa la luptă. Spunea Richard Wurmbrand că păcatul ce nu poate fi iertat, este a crede că pentru tine nu mai este iertare. Există iertare, există posibilitatea restaurării în har, prin pocăinţă. Îţi doresc să fii biruitoare/biruitor, fiindcă, înaintea oricui altcuiva, de biruinţa aceasta ai nevoie tu.

Iar atunci, când dai seme mari de oboseală şi chiar simţi că nu mai poţi sau că nu mai vrei, nu uita asta: „I-am descărcat povara de pe umăr şi mâinile lui nu mai ţin coşul. Ai strigat în necaz şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba.” (Psalmul 81: 6 - 7); „Însa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreapta; ma vei calauzi cu sfatul tau, apoi ma vei primi in slava. Pe cine altul am eu în cer în afara de Tine? Şi pe pamânt nu-mi gasesc placerea în nimeni decât în Tine.” (Psalmul 73:23-25).

Sunteti asa de frumoase... :)

2010-03-20T09:11:00.006+02:00

Ești perfectă așa cum ești. Dumnezeu nu crează viață cu defecte. Nu. Tot ceea ce este creat de Dumnezeu este perfect, așa ești și tu. Așa că nu te mai chinui la nesfârșit să te îmbunătățești, doar acceptă gloria ființei tale așa cum este.

Fetelor, sunteți așa de frumoase! :)

Little girl fourteen flipping through a magazine/ 14 ani, rasfoind o revista
Says she wants to look that way/ Spui ca vrei sa arati asa
But her hair isn't straight her body isn't fake/ Dar parul tau nu e drept, trupul tau nu e fals
And she's always felt overweight/ Si intotdeauna te-ai simtit supraponderala

Well little girl fourteen I wish that you could see/ Fata de 14 ani as vrea sa poti vedea
That beauty is within your heart/ Frumusetea din inima ta
And you were made with such care your skin your body and your hair/ Ai fost facuta cu atata grija, pielea ta, trupul tau si parul tau
Are perfect just the way they are/ Sunt perfecte asa cum sunt

There could never be a more beautiful you/ N-ai putea fi niciodata mai frumoasa decat esti deja
Don't buy the lies disguises and hoops they make you jump through/ Nu inghiti minciunile deghizate si tiparele pe care lumea vrea sa le accepti
You were made to fill a purpose that only you could do/ Ai fost facuta pentru un scop pe care doar tu il poti implini
So there could never be a more beautiful you/ Asa ca nu este nimic mai frumos decat tine acum

Little girl twenty-one the things that you've already done/ 21 de ani, tot ceea ce ai facut pana acum
Anything to get ahead/ Ca sa ramai intotdeauna in fata
And you say you've got a man but he's got another plan/ Spui ca ai pe cineva, dar el are un alt plan
Only wants what you will do instead/ El vrea doar ceea ce poti sa ii dai in schimb

Well little girl twenty-one you never thought that this would come/ Fata de 21 de ani nu te-ai gandit niciodata ca vei face asta
You starve yourself to play the part/ Ca te vei infometa ca sa joci rolul
But I can promise you there's a man whose love is true/ Dar pot sa iti promit ca exista un barbat a carui dragoste este autentica
And he'll treat you like the jewel you are/ Si care te va trata ca bijuteria ce esti.

So turn around you're not too far/ Asa ca intoarce-te, nu esti prea departe
To back away be who you are/ Intoarce-te si fii tu insati
To change your path go another way/ Schimba-ti calea si mergi in directia corecta
It's not too late you can be saved/ Nu e prea tarziu ca sa fii salvata
If you feel depressed with past regrets/ Daca esti presata de regrete din trecut
The shameful nights hope to forget/ Noptile rusinoase pe care speri sa le uiti
Can disappear they can all be washed away/ Pot sa dispara, toate pot sa fie spalate
By the one who's strong can right your wrongs/ De Acela care e suficient de puternic pentru a-ti indrepta pacatele
Can rid your fears dry all your tears/ Care poate sa te scape de temerile tale, care poate sa iti usuce lacrimile
And change the way you look at this big world/ Si sa schimbe modul in care privesti lumea asta mare
He will take your dark distorted view/ El va lua perspectiva ta intunecata si distorsionata
And with His light He will show you truth/ Si cu lumina Lui, iti va arata Adevarul
And again you'll see through the eyes of a little girl/ Si vei vedea din nou prin ochii unei fetite.

A Call to Anguish - David Wilkerson

2010-03-19T17:36:00.005+02:00

Mă uit la întreaga scenă religioasă de astăzi şi văd numai invenţii şi lucrări ale oamenilor şi ale firii. Acestea sunt lipsite de putere. Nu au impact asupra lumii. Văd de asemenea mai mult din lume intrând în biserică şi influenţând biserica, decât biserica având impact asupra lumii.

Văd muzica punând stăpânire pe casa lui Dumnezeu. Văd divertismentul punând stăpânire pe casa lui Dumnezeu. Obsesia divertismentului în casa lui Dumnezeu, o ură pentru corectare şi ură pentru mustrare. Nimeni nu mai vrea să mai audă de aşa ceva.

Ce s-a întâmplat cu agonia din casa lui Dumnezeu? Ce s-a întâmplat cu agonia din lucrare? Este un cuvânt pe care nu-l mai auzi în aceste vremuri răzgâiate. Nu îl mai auzi. Agonia reprezintă durere acută şi suferinţă. Emoţii atât de agitate, încât devin dureroase. O durere interioară acut resimţită din cauza condiţiilor tale, condiţiilor din tine sau din jurul tău. Agonie. Durere profundă. Dezolare. Agonia inimii lui Dumnezeu.

Ne ţinem atât de tare de retorica noastră religioasă şi de vorbirile noastre despre treziri, dar am devenit atât de pasivi. Pasiunea autentică se naşte din agonie. Pasiunea autentică pentru Hristos se naşte dintr-un botez cu agonie. Cercetează Scriptura şi vei găsi că atunci când Domnul a hotărât să refacă o situaţie ruinată... Şi-a impărăşit propria Sa agonie cauzată de ceea ce El vedea întâmplându-se în Biserica Sa şi în poporul Său. Şi-a găsit un om ce stăruia în rugăciune şi a luat acel om, botezându-l efectiv în agonie.

Găsiţi asta în cartea Neemia. Ierusalimul e în ruină. Cum se va ocupa Dumnezeu de asta? Cum va restaura Dumnezeu ruinele? Oamenilor, uitaţi-vă la mine ... Neemia nu era un predicator, era un om cu carieră. Era un om care se ruga. Dumnezeu a găsit un om, care nu avea doar o urmă de emoţie... Nu cineva care a avut doar o explozie bruscă de preocupare şi care apoi a lăsat-o să se stingă. El a spus, „Nu. Am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat zi şi noapte.” De ce nu au avut ceilalţi oameni un răspuns? De ce nu i-a folosit Dumnezeu pe ei în restaurare? De ce nu au avut ei un cuvânt de spus? Pentru că nu aveau nici un semn de agonie! Nici o lacrimă! Nici o rugăciune! Totul este în ruină!

Contează pentru tine astăzi ... contează pentru tine că Ierusalimul spiritual al lui Dumnezeu, Biserica, este acum căsătorită cu lumea? Că aşa o răceală străbate ţara? Mai aproape chiar... contează Ierusalimul din propriile noastre inimi? Urmele de ruine care încet drenează puterea şi pasiunea spirituală? Orbire în faţa căldicelului, orbire în faţa mixturii care încet se strecoară. Asta e tot ceea ce vrea diavolul să facă: să scoată dorinţa de luptă din tine. Şi să o ucidă. Aşa ca să nu mai lucrezi în rugăciune. Să nu mai plângi în faţa lui Dumnezeu. Poţi să stai să te uiţi la televizor şi familia ta să meargă în iad. Lasă-mă să te întreb. Din ceea ce tocmai am zis, te-a cercetat şi condamnat ceva?

Este o mare diferenţă între agonie şi preocupare. Preocuparea e pentru ceva care începe să te intereseze. Te interesează un proiect sau o cauză sau o nevoie. Vreau să îţi spun ceva ce am învăţat de-a lungul anilor mei, 50 de ani de predicare... Totul trebuie să se nască din agonie, trebuie să se nască din Duhul Sfânt. Ceea ce ai văzut şi ai auzit despre ruinele care te-au adus pe genunchi, te-au condus într-un botez cu agonie, atunci când ai început să te rogi şi să Îl cauţi pe Dumnezeu. Ştiu acum. O, Doamne, cum o ştiu. Până când nu sunt în agonie, până când nu am ajuns în agonie... Toate proiectele şi lucrările noastre, tot ceea ce facem...

Unde sunt învăţătorii de şcoală duminicală care plâng pentru copiii despre care ştiu că nu ascultă şi merg înspre iad?

Vedeţi, o viaţă de rugăciune autentică începe în agonie. Vedeţi, dacă îţi pui inima să se roage, Dumnezeu va veni şi va începe să îşi împărtăşească inima cu tine. Inima ta începe să plângă – O, Doamne, Numele Tău este blasfemiat. Duhul Sfânt este batjocorit. Vrăjmaşul încearcă să distrugă mărturia credincioşiei lui Dumnezeu şi ceva trebuie făcut.

Nu va fi nici o reînnoire, nici o trezire, nici o înviorare, până când nu suntem dispuşi să Îl lăsăm să ne zdrobească încă odată. Oamenilor, se face târziu şi lucrurile devin serioase. Te rog nu-mi spune, nu-mi spune că eşti preocupat ... când petreci ore în faţa internetului sau în faţa televizorului. Haide.

Doamne, este atât de mare nevoia de a veni la altar şi de a mărturisi. Nu mai sunt ce am fost, nu sunt cine ar trebui să fiu. Doamne, nu am inima sau povara Ta. Vroiam să fie uşor. Vroiam doar să fiu fericit. Dar Doamne, adevărata bucurie, adevărata bucurie vine din agonie. Nu este nimic al firii care îţi va da bucurie. Nu mă interesează câţi bani ai, nu mă interesează casa ta cea nouă, nu este absolut nimic fizic care poate să îţi dea bucuria. Este doar ceea ce se atinge prin Duhul Sfânt atunci când Îl asculţi şi accepţi inima Lui. Construieşe ziduri în jurul familiei tale. Construieşte ziduri în jurul propriei tale inimi. Fă-te puternic şi invincibil în faţa vrăjmaşului. Doamne, asta e ceea ce ne dorim.

Si chiar de nu ne va scoate din cuptorul aprins...

2010-03-18T21:02:00.003+02:00

” Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și chiar de nu ne va scoate, să știi împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălțat!”

Daniel 3:17-18

Măsura în care ne încredem în Dumnezeul nostru, arată de fapt cât de mult Îl cunoaștem. Cum te poți încrede într-un necunoscut sau străin? Nu poți! Dar dacă în schimb de-a lungul vieții tale ai experimentat suveranitatea lui Dumnezeu, atotputernicia Sa, purtarea Sa de grijă, bunătatea și îndurarea Sa, poți chiar și într-o situație limită să te încrezi în El, să mergi pe mâna Lui, chiar și când nu vezi cale de ieșire.

Îmi aduc aminte de un exemplu din viața mea destul de banal, dar în care am învățat lecția aceasta. Nu demult mă întorsesem din Germania, unde studiasem un semestru cu bursă Erasmus. Pe la jumătatea vacanței de vară primesc un telefon, prin care eram anunțată că e foarte posibil să nu îmi fie recunoscute notele. Ce însemna asta? Un semestru pierdut și cam șase restanțe. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplă. Am oprit ”de ce-ul”, pe care firea ar fi vrut foarte mult să-l strige și am spus: ”Doamne, nu înțeleg cum și de ce, dar mă încred în Tine că vei lucra în favoarea mea și spre binele meu. Sper să îmi recunoască notele, dar și dacă nu mi le vor recunoaște, eu tot cred ca îmi vei da putere să dau șase examene în plus.” Din momentul în care am lăsat totul în mâna Domnului, o pace imensă m-a cuprins și nu mi-am mai încețoșat gândurile cu problema aceasta. Peste două zile îmi erau recunoscute notele și eram și pe o poziție destul de bună în rândul colegilor mei.

Cunoaște-L pe Domnul! Încrede-te în Domnul! Nimeni nu garanteză că nu vei intra în cuptorul cu foc, dar mergi pe mâna Lui și focul nu te va mistui, iar cei din jur vor vedea că nu este Altul ca și Domnul.

Inspired and Copyrighted: Holy Spirit

Dreptul de intâi născut

2010-03-14T15:33:00.001+02:00

„ Iacov a zis: «Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!» Esau a răspuns: «Iată-mă sunt pe moarte, la ce îmi mai slujește dreptul acesta de întâi născut?» Și Iacov a zis: «Jură-mi întâi». Esau i-a jurat și astfel și-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine și ciorba de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.”

Geneza 25: 31-34

Creștinismul din ziua de astăzi rareori are de-a face cu „lucrurile mari”, cât mai degrabă cu cele subtile, pe care de multe ori le trecem cu vederea. Dacă noi însă închidem un ochi într-o anumită situație, două persoane cu siguranță nu o fac. Pe de-o parte se află Domnul, care vede și cea mai mică mizerie pe care noi vrem să o ascundem sub preș și să uităm că există acolo. Cealaltă persoană nu va avea intenții bune, ci va prinde orice urmă mică de compromis pentru a ne trage mai jos și mai jos în mocirlă. Este leul care răcnește și încearcă să prindă orice fisură cât de mică din armura noastră.

Cred că Dumnezeu nu mai lucrează atât de puternic sau mai bine spus atât de vizibil în ziua de azi, tocmai pentru că noi nu suntem destul de serioși în relația noastră cu El și deseori lăsăm teren liber diavolului prin compromis. Orice compromis atrage după sine un altul și un altul... și un altul.

În primul semestru din ultimul an am avut două materii cu un doctorand, care lucra pentru teza de doctorat. Domeniul de activitate fiind marketing-ul, ne-a „exploatat” pe noi studenții să facem diverse chestionare, după anumite criterii (vârsta fiind unul dintre cele mai importante). Fiind foarte presată de timp, după ce am chestionat numărul de persoane necesare, întrucât nu avem un chestionar realizat asupra unui bărbat de o anumită vârsta, fără să gândesc prea mult, am modificat anul nașterii unuia dintre chestionare (implicit și vârsta persoanei chestionate). Am predat chestionarele. După ceva vreme am început să mă frământ cu privire la chestionarul-problemă. Am încercat să ignor cercetarea, dar a fost atât de puternică încât într-o zi m-am prezentat în biroul profesorului. I-am spus că am făcut o greșeală și că vreau să o mărturisesc înaintea sa, fiind gata să îmi asum responsabilitatea pentru ea. Profesorul a rămas înmărmurit, probabil de gest, și cred că și de „banalitatea” evenimentului. Eu am privit întâmplarea ca pe o minciună frumos ambalată și am realizat că de prea multe ori ne vindem dreptul de întâi născut pentru supa de linte a lumii acesteia. Renunțăm la integritatea noastră de copiii de Dumnezeu și ne vindem prin compromis celui rău pentru a ne umple de o mâncare, ce ne otrăvește ființele. Ceea ce este și mai rău, e că de multe ori ignorăm total cercetarea pe care Domnul ne-o face și nu cădem pe genunchi înaintea Sa. Poate înaintea noastră, sau chiar a celor din jurul nostru, o întâmplare poate părea banală, dar dacă Domnul ne cercetează și dacă simțim că ceea ce am făcut sau facem nu e bine, să nu luăm seama la opiniile neavizate ale oamenilor, ci să ascultăm mai mult de Domnul decât de oameni și să reparăm situația cât se mai poate. În cazul meu, finalul a fost fericit, dar nu întotdeauna deznodământul este pozitiv.

Să ne dăm toate silințele să trăim o viață fără compromis, chiar dacă asta ar însemna să avem de pierdut.

Inspired and copyrighted: Holy Spirit

2010-03-12T20:00:00.001+02:00

Paul Colman - The one thing

Da-mi inima Ta...

2010-03-12T09:40:00.001+02:00

„Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credință pe pământ?..."

Luca 18:8

„Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei cînd li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului”

Psalmul 4:7

De ce nu mai face Dumnezeu atâtea minuni astăzi? De ce nu se mai despică Marea Roşie? De ce nu cad zidurile Ierihonului? De ce nu cad Filistenii?

Motivul pentru care cred că Domnul nu mai face atâtea minuni astăzi vine pe de-o parte din lipsa noastră de credinţă. Evangheliştii ne relatează cum Domnul Isus în unele cetăţi nu a făcut atâtea minuni câte a făcut în altele, tocmai fiindcă credinţa locuitorilor era mică sau inexistentă.

De asemenea, Domnul Isus spune în Luca 18:8: „Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credință pe pământ?..." Îmi aduc aminte de Avraam care cu toată credinţa şi îndrăzneala se înfăţişează înaintea Domnului şi mijloceşte pentru Sodoma şi Gomora şi Domnul l-a ascultat. Mai suntem noi oameni, care cu toată inima noastră şi cu credinţă să mijlocim pentru cei din jurul nostru? Vrem să Îl vedem pe Dumnezeu lucrând, vrem să vedem oameni schimbaţi, vrem să vedem situaţii îmbunătăţite... dar noi? Domnul încă mai caută un om... un om care să stea în spărtură. Un om, care să se dezlipească de lumesc, un om gata să se sacrifice. Ne lipim prea tare de lucrurile pământeşti. Nu facem multe, fiindcă ne ascundem prin scuze gen sănătate, familie şi multe altele şi uităm că acestea toate se vor duce... Unul rămâne şi din partea noastră ca şi oameni ceea ce va rămâne ca moştenire nu vor fi nici palate, nici diplome, ci oameni, suflete în care am investit, pentru care am suferit, pe care le-am iubit.

Un al doilea motiv pentru care Domnul nu mai face minuni e legat de vederea noastră. Atât de des avem ochi şi nu vedem, urechi şi nu auzim, gură şi nu slăvim. Cea mai mare minune din viaţa unui om nu este vindecarea fizică, frumuseţea, inteligenţa, ci mântuirea. Lucrarea tainică a lui Dumnezeu în inima omului este de departe cea mai mare şi slăvită minune pe care Dumnezeu o poate înfăptui, mai ales pentru că e veşnică. Un trup vindecat va pieri, dar un suflet vindecat se va înălţa în veşnicie alături de Vindecătorul său. Dumnezeu mai face minuni astăzi, dovada suntem tu şi eu, dar uneori noi suntem cei care ne lăsăm orbiţi de veacul acesta şi uităm să le vedem. Îndurarea lui Dumnezeu astăzi este de nemăsurat. Core a pierit când a încercat să ducă tămâie în Sfânta Sfintelor, pentru că nu era Levit şi nu a ascultat porunca; şi totuşi astăzi câţi nu încearcă să aducă o tămâie necurată în Sfânta Sfintelor, câţi nu sunt neascultători şi totuşi înca nu au pierit. Îndurarea lui Dumnezeu astfel e cu mult mai mare decât realizăm.

Am vizionat de curând filmul „One night with the King”, o ecranizare a poveştii Esterei. Foarte mult m-a impresionat, mai ales pentru că personajul principal este o femeie şi în consecinţă mai apropiat de mine. Poţi schimba lumea prin credinţă şi Domnul aşteaptă de multe ori din partea noastră numai un dram de credinţă. O secvenţă care mi-a atins inima a fost cea în care Estera, înfăţişându-se împăratului, care îi oferă împărăţia, ea îi răspunde că nu va accepta nimic altceva decât inima lui. De câte ori nu jucăm noi acelaşi „joc” cu Dumnezeu numai că lucrurile se desfăşoară altfel, pentru că în loc să cerem inima lui Dumnezeu, cerem împărăţia, cerem lucrurile. Vrei să schimbi lumea? Vrei să faci o diferenţă în lumea asta? Îmbracă-te cu toată credinţa şi simte inima lui Dumnezeu. Nu Îl căuta pe Dumnezeu pentru ceea ce poate să îţi dea sau pentru ceea ce poate face El pentru tine, ci oferă-ţi inima care să simtă pentru oamenii din jur împreună cu a Lui şi caută să faci tu ceva pentru El.

Doamne, şi întreagă împărăţia Ta de mi-ai da-o, tot numai inima Ta mi-aş dori-o. Când răsare faţa Ta peste mine, când sunt în prezenţa Ta şi simt cu inima Ta, „Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei cînd li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului” (Psalmul 4:7).

Inspired and copyrighted: Holy Spirit

Auzul surd...

2010-03-11T15:38:00.001+02:00

”Căci El zice și se face; poruncește și ce poruncește ia ființă."

Psalmul 33:9

Aseară am fost la un concert (Edward Elgar – Serenada in mi minor, op. 20; Astor Piazzolla - Anotimpuri) în primă audiţie la Cluj. Dirijorul: un fost coleg din generală. Am rămas foarte impresionată... pe de-o parte fiindcă era o interpretare modernă şi nonconformistă ... originală, dar şi pentru că am avut una dintre rarele ocazii să vad un dirijor în simbioză reală cu orchestra lui, nu unul impasibil, rigid şi cu rare inclinaţii sau gesturi.

N-am putut decât să mă gândesc la mica orchestră şi la Marele Maestru. Mica orchestră: lumea. Marele Maestru: Dumnezeu. Căci El spune şi se face... Domnul se află în controlul întregului univers şi nici un instrument al acestei lumi, nu poate face intrarea pe linia melodică fără ca Maestrul să îi dea semnalul. De asemenea, am realizat încă o dată că Dirijorul nu este separat de orchestra Sa, ci simte împreună cu ea, se apleacă înspre ea, se implică în ea.

Cât despre instrumente... câteodată suntem şi noi viori pline de laudă, care din revărsarea bucuriei Mântuitorului ating nota maximă şi şi-ar dori să existe una şi mai ridicată pentru ca să poată exprima mai adânc lauda. Altă dată, poate un ton grav de contrabas, sau un violoncel ce îşi varsă sufletul înaintea Dirijorului, dar indiferent de ce aş fi... ceva nu ar trebui să îmi lipsească... pasiunea pentru El. Indiferent că sunt vioară, contrabas sau violoncel... ar trebui să continui să cânt cu aceeaşi dăruire, chiar dacă sunetul e trist sau vesel. Solistul de vioară de aseară cânta cu atâta pasiune şi dăruire, încât la un moment dat, când a avut răgaz a trebuit să scape de unele dintre firele rupte de la arcuşul viorii sale.

Avem de prea multe ori un auz surd şi nu vedem şi nu simţim cântarea naturii... a vietăţilor... a noastră. Îmi doresc şi vă doresc un auz fin la toate acestea, dar mai presus de toate... la şoapta Duhul Sfânt în noi.

Inspired and copyrighted: Holy Spirit

Lectia lui Avraam

2010-03-11T15:37:00.002+02:00

„ După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „ Avraame!”, „Iată-mă!”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „ Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.”

Geneza 22:1-2

Mi-aduc aminte foarte clar cum mă aflam în fața unei decizii. Atunci am învățat o lecție foarte importantă. Trebuie cu toții să ajungem în acel stadiu, în care să fim gata să spunem „da”, atunci când Domnul spune „da”, chiar dacă avem alte planuri și chiar dacă considerăm că o asemenea decizie nu ne-ar putea aduce nimic bun. Se poate ca de multe ori Domnul să nici nu dorească ca noi să facem un anumit lucru, cât mai degrabă să dorească să testeze disponibilitatea noastră de a face acel lucru, fiindcă El ni-l cere... de dragul Lui, in ascultare de El.

Domnul îi cere lui Avraam să își aducă singurul său fiu ca jertfă. În momentul acela Avraam ar fi putut să înceapă să riposteze: „ Oare chiar ai putea Tu, care ești un Dumnezeu bun și îndurător, Tu, care mi-ai dăruit fiul acesta în primul rând, să îmi cer să iau viața lui?” Ar fi putut să spună de asemenea: „ Nu poți să îmi ceri să fac ceva ce nu vreau, scopul meu, dorințele mele nu sunt identice cu ale Tale. Nu mă pot identifica cu planul și cu voia Ta, cum îmi poți cere ceva ce nu îmi place și nu mă face să mă simt bine?” Și totuși Avraam nu ripostează, ci se supune.

Interesant e că Domnul nici nu intenționase moartea lui Isaac, berbecul era deja pus deoparte pentru jertfă, cât mai degrabă vroia să testeze ASCULTAREA lui Avraam.

De multe ori s-ar putea ca Domnul să ne călăuzească să facem ceva, ce pentru noi pare de neconceput și cu care nu putem fi imediat de acord. Poate că în cele din urmă se va dovedi un test al credinței, sau poate nu. Greseala noastra apare atunci cand ne ascundem nesupunerea si lipsa de ascultare in spatele unor scopuri ”nobile”, sau mai inalte. Nu imi ajut parintii, fiindca sunt dus/a in misiune... dar cum poti sa fii marturie in afara daca nu esti in casa ta? Nu ma supun voii Tale, fiindca eu am un scop mai inalt pentru mine... dar scopul cel mai inalt si mai nobil este nimic altceva decat ascultarea de Domnul, fiindca tocmai aceasta ascultare este norma in relatia cu Dumnezeu. Nu degeaba spune Scriptura ca ”ascultarea face mai mult ca jertfa”.

Ce face mai mult pentru mine... pentru tine? Ascultarea sau jertfa?

Nu pot decat sa ma supun cu bucurie Dreptului Judecator, care tine in mainile Sale fraiele vietii mele. Poate situatiile prin care ma trece sunt doar teste si berbecele e chiar langa mine, sau poate pe altar va trebui sa ridic cutitul si sa jertfesc acolo dorintele, ambitiile, planurile mele. Finalul nu il cunoastem... nici nu trebuie sa il cunoastem, dar suntem noi gata să ascultăm, sa ne supunem, chiar și când nu înțelegem, să credem când nu putem vedea utilitatea?