Un text este mort dacă este al tău şi rămâne în tine. Trebuie născut şi dăruit altcuiva. Atunci poate trăi mai departe.
M. Cruceru
Se afișează postările cu eticheta De ce?. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta De ce?. Afișați toate postările
luni, 12 aprilie 2010

" Dumnezeu S-a uitat la tot ceea ce facuse; si iata ca erau foarte bune."
Genesa 1:31
" Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi."
1 Tesaloniceni 5:18

Ascultam de curand o predica a fratelui Cristian Barbosu si m-a marcat in special una dintre afirmatiile sale. Spunea ca in seara dinaintea botezului tine intotdeauna
un 'speech', pe care candidatii la botez il urasc efectiv. Le spune ca jumatate din ei, in urmatorii doi ani, nu vor mai pune piciorul in biserica. Desi suna dur, este realitatea cu care el ca si pastor se confrunta.
De ceva vreme am un gand pe inima care are intr-un fel legatura cu problema prezentata de fratele Barbosu. Suntem crescuti de povestioare, de mass-media, de veacul acesta cu o gandire de genul "au trait fericiti pana la adanci batraneti" si incepem sa vedem in etapele din viata noastra finalitati, in loc sa vedem inceputuri. Nu va este cunoscuta gandirea de genul "Am gasit job. De acum traiesc fericit pana la adanci batraneti". "Ne casatorim... si au trait fericiti pana la adanci batraneti." "Ma botez, fac legamant cu Domnul... si traiesc fericit pana la adanci batraneti." Gandirea aceasta ne formeaza asteptari departe de realitate si conduce deseori la caderi.
Sa ne gandim, spre exemplu, la ce implicatii are gandirea "fericit pana la adanci batraneti" in cazul botezului. Ai facut legamant cu Domnul in apa botezului, dar nu poti sa stai relaxat, gandindu-te ca traiesti "happy ever after". Evenimentul acesta nu e un sfarsit, ci un inceput, iar "happy ever after" nu va fi pentru noi aici, pe pamant. De acum incepe adevarata umblare si prelucrare si trebuie sa intelegem neaparat ceva: Domnul nu va urmari niciodata fericirea noastra imediata, ci bucuria noastra eterna.
Ma bucur ca Domnul mi-e Tata, dar si mai tare ma bucur ca e Tata cu mana tare. Intram in scoala Sa si de acolo devine dureros. Trebuie sa intelegem ca zdrobirea si spargerea vasului nostru nu are ca si scop distrugerea noastra, ci prelucrarea si renasterea noastra spirituala. Daca nu intelegem asta, mereu ne vom uita cu ochi dusmanos inspre Dumnezeu si nu vom intelege ca avem nevoie de mana Lui tare. Daca Domnul nu ne-ar purta o dragoste desarvarsita, ar 'ceda' dandu-ne tot ce ne pofteste inima. Rezultatul: ne-am distruge propria viata. Eu una recunosc, ca de multe ori cand Tata nu mi-a dat ceva sau mi-a luat ceva, nu am reactionat cum ar fi trebuit,
ci din contra am cartit, am tipat, m-am certat, dar acum ma uit in urma si zic: Aleluia! Iti multumesc ca ai mana tare si nu cedezi din dragoste.
Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Cristos... suntem cei mai nenorociti dintre oameni, pentru ca lucrurile nu vor merge intotdeauna asa cum ne-am dori noi. Din contra, mai des vom face in viata ce NU ne place, ce NU ne dorim, pentru ca sa putem fi prelucrati. Pe niveluri tot mai inalte vom duce un razboi al vointelor. Voia Ta sau voia mea? Isaac sau Tu? Firea mea sau moarte si inviere in Tine?
Ne aflam in fata unor inceputuri, nu finaluri... nu stim ce va fi. Stim ca vor veni si necazuri... si ce a fost pana acum a fost doar incalzirea, dar stim ca orice ar veni Domnul va fi acolo cu noi.
Indiferent de circumstante, El ramane suveran. Spunea un frate intr-o predica ca trebuie sa ne impacam cu suveranitatea lui Dumnezeu. Mi s-a parut un nonsens... cum sa te "impaci" cu suveranitatea lui Dumnezeu? Da, stim ca El ingaduie tot si cand te vezi zdrobit si impresurat, incepi sa te intrebi "Doamne, Tu-mi faci lucrurile astea? Tu le ingadui?" Ma incurajeaza mult gandul ca zdrobirea noastra e inspre pace, nu inspre nenorocire. Stim ca trebuie sa trecem prin scoala ca sa fim pregatiti in momentul revenirii Sale. Domnul ne-a prins de mana dreapta si ne va duce in slava, dar nu oricum, ci formati si prelucrati.
Va las un cantec, scris de Aaron Shust pentru copiii lui, cu incurajarea ca orice sfarsit nu e "the end" sau "happy ever after", ci rampa pentru un inceput.
Fiti binecuvantati!


I hate to be the one to break the news/ Imi pare rau ca trebuie sa fiu eu cel care sa iti da vestea
To let you down but I can't lie to you/ Cel care sa te dezamageasca, dar nu te pot minti
There's things about the world I wish weren't true/ Sunt lucruri in lumea asta, care mi-as dori sa nu fie adevarate
I guess by now, you must have had a clue/ Cred ca pana acum ai banuit ceva

It seems you're growing up fast/ Se pare ca ai crescut asa de repede
I tried my best to push back/ Mi-am dat toate silintele sa aman discutia asta

Would you believe me if I told you/ M-ai crede daca ti-as spune ca

There's no such thing as Peter Pan/ Nu exista Peter Pan
No such place as Never Never Land/ Nu exista Tara Minunilor
I wish we all could have/ Mi-as dori sa avem cu totii
Those tiny magic wings/ Aripioare magice

But we live in a world with wars/ Dar traim intr-o lume cu razboaie
It's not like it was before/ Care nu e cum a fost la inceput
We won't find our happy ever after here/ Nu ne vom gasi fericirea vesnica aici
There's no such thing/ Nu exista asa ceva

I've dreaded this talk for so long/ Mi-a fost greu sa ma gandesc la discutia asta
I knew someday you'd wonder what went wrong/ Stiam ca intr-o zi te vei intreba ce nu a mers bine
We get to be the story of it all/ Noi suntem cauza a ceea ce e in lume
For the Glory of it all and so we move along/ Si asa cum e trebuie sa mergem inainte

This is not where it ends/ Aici nu se incheie totul
It's just where it begins/ Ci abia incepe

It's not where we belong and if it's feeling wrong/ Noi nu apartinem de lumea aceasta si chiar daca nu ti se pare in regula
Oh, you must stay strong/ Trebuie sa ramai puternic
'Cause it was here that I first saw your face/ Pentru ca aici, in lumea aceasta, te-am vazut pentru prima data
Every night I pray that you'd believe the same/ Si in fiecare noapte ma rog sa ajungi si tu sa crezi ca

There's no such thing as Peter Pan/ Nu exista Peter Pan
No such place as Never Never Land/ Nu exista Tara Minunilor
I wish we all could have/ Mi-as dori sa avem cu totii
Those tiny magic wings/ Aripioare magice

But we live in a world with wars/ Dar traim intr-o lume cu razboaie
It's not like it was before/ Care nu e cum a fost la inceput
We won't find our happy ever after here/ Nu ne vom gasi fericirea vesnica aici
There's no such thing/ Nu exista asa ceva

0
joi, 18 martie 2010

” Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și chiar de nu ne va scoate, să știi împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălțat!”

Daniel 3:17-18

Măsura în care ne încredem în Dumnezeul nostru, arată de fapt cât de mult Îl cunoaștem. Cum te poți încrede într-un necunoscut sau străin? Nu poți! Dar dacă în schimb de-a lungul vieții tale ai experimentat suveranitatea lui Dumnezeu, atotputernicia Sa, purtarea Sa de grijă, bunătatea și îndurarea Sa, poți chiar și într-o situație limită să te încrezi în El, să mergi pe mâna Lui, chiar și când nu vezi cale de ieșire.

Îmi aduc aminte de un exemplu din viața mea destul de banal, dar în care am învățat lecția aceasta. Nu demult mă întorsesem din Germania, unde studiasem un semestru cu bursă Erasmus. Pe la jumătatea vacanței de vară primesc un telefon, prin care eram anunțată că e foarte posibil să nu îmi fie recunoscute notele. Ce însemna asta? Un semestru pierdut și cam șase restanțe. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplă. Am oprit ”de ce-ul”, pe care firea ar fi vrut foarte mult să-l strige și am spus: ”Doamne, nu înțeleg cum și de ce, dar mă încred în Tine că vei lucra în favoarea mea și spre binele meu. Sper să îmi recunoască notele, dar și dacă nu mi le vor recunoaște, eu tot cred ca îmi vei da putere să dau șase examene în plus.” Din momentul în care am lăsat totul în mâna Domnului, o pace imensă m-a cuprins și nu mi-am mai încețoșat gândurile cu problema aceasta. Peste două zile îmi erau recunoscute notele și eram și pe o poziție destul de bună în rândul colegilor mei.

Cunoaște-L pe Domnul! Încrede-te în Domnul! Nimeni nu garanteză că nu vei intra în cuptorul cu foc, dar mergi pe mâna Lui și focul nu te va mistui, iar cei din jur vor vedea că nu este Altul ca și Domnul.


Inspired and Copyrighted: Holy Spirit

2