Mă uit la întreaga scenă religioasă de astăzi şi văd numai invenţii şi lucrări ale oamenilor şi ale firii. Acestea sunt lipsite de putere. Nu au impact asupra lumii. Văd de asemenea mai mult din lume intrând în biserică şi influenţând biserica, decât biserica având impact asupra lumii.
Văd muzica punând stăpânire pe casa lui Dumnezeu. Văd divertismentul punând stăpânire pe casa lui Dumnezeu. Obsesia divertismentului în casa lui Dumnezeu, o ură pentru corectare şi ură pentru mustrare. Nimeni nu mai vrea să mai audă de aşa ceva.
Ce s-a întâmplat cu agonia din casa lui Dumnezeu? Ce s-a întâmplat cu agonia din lucrare? Este un cuvânt pe care nu-l mai auzi în aceste vremuri răzgâiate. Nu îl mai auzi. Agonia reprezintă durere acută şi suferinţă. Emoţii atât de agitate, încât devin dureroase. O durere interioară acut resimţită din cauza condiţiilor tale, condiţiilor din tine sau din jurul tău. Agonie. Durere profundă. Dezolare. Agonia inimii lui Dumnezeu.
Ne ţinem atât de tare de retorica noastră religioasă şi de vorbirile noastre despre treziri, dar am devenit atât de pasivi. Pasiunea autentică se naşte din agonie. Pasiunea autentică pentru Hristos se naşte dintr-un botez cu agonie. Cercetează Scriptura şi vei găsi că atunci când Domnul a hotărât să refacă o situaţie ruinată... Şi-a impărăşit propria Sa agonie cauzată de ceea ce El vedea întâmplându-se în Biserica Sa şi în poporul Său. Şi-a găsit un om ce stăruia în rugăciune şi a luat acel om, botezându-l efectiv în agonie.
Găsiţi asta în cartea Neemia. Ierusalimul e în ruină. Cum se va ocupa Dumnezeu de asta? Cum va restaura Dumnezeu ruinele? Oamenilor, uitaţi-vă la mine ... Neemia nu era un predicator, era un om cu carieră. Era un om care se ruga. Dumnezeu a găsit un om, care nu avea doar o urmă de emoţie... Nu cineva care a avut doar o explozie bruscă de preocupare şi care apoi a lăsat-o să se stingă. El a spus, „Nu. Am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat zi şi noapte.” De ce nu au avut ceilalţi oameni un răspuns? De ce nu i-a folosit Dumnezeu pe ei în restaurare? De ce nu au avut ei un cuvânt de spus? Pentru că nu aveau nici un semn de agonie! Nici o lacrimă! Nici o rugăciune! Totul este în ruină!
Contează pentru tine astăzi ... contează pentru tine că Ierusalimul spiritual al lui Dumnezeu, Biserica, este acum căsătorită cu lumea? Că aşa o răceală străbate ţara? Mai aproape chiar... contează Ierusalimul din propriile noastre inimi? Urmele de ruine care încet drenează puterea şi pasiunea spirituală? Orbire în faţa căldicelului, orbire în faţa mixturii care încet se strecoară. Asta e tot ceea ce vrea diavolul să facă: să scoată dorinţa de luptă din tine. Şi să o ucidă. Aşa ca să nu mai lucrezi în rugăciune. Să nu mai plângi în faţa lui Dumnezeu. Poţi să stai să te uiţi la televizor şi familia ta să meargă în iad. Lasă-mă să te întreb. Din ceea ce tocmai am zis, te-a cercetat şi condamnat ceva?
Este o mare diferenţă între agonie şi preocupare. Preocuparea e pentru ceva care începe să te intereseze. Te interesează un proiect sau o cauză sau o nevoie. Vreau să îţi spun ceva ce am învăţat de-a lungul anilor mei, 50 de ani de predicare... Totul trebuie să se nască din agonie, trebuie să se nască din Duhul Sfânt. Ceea ce ai văzut şi ai auzit despre ruinele care te-au adus pe genunchi, te-au condus într-un botez cu agonie, atunci când ai început să te rogi şi să Îl cauţi pe Dumnezeu. Ştiu acum. O, Doamne, cum o ştiu. Până când nu sunt în agonie, până când nu am ajuns în agonie... Toate proiectele şi lucrările noastre, tot ceea ce facem...
Unde sunt învăţătorii de şcoală duminicală care plâng pentru copiii despre care ştiu că nu ascultă şi merg înspre iad?
Vedeţi, o viaţă de rugăciune autentică începe în agonie. Vedeţi, dacă îţi pui inima să se roage, Dumnezeu va veni şi va începe să îşi împărtăşească inima cu tine. Inima ta începe să plângă – O, Doamne, Numele Tău este blasfemiat. Duhul Sfânt este batjocorit. Vrăjmaşul încearcă să distrugă mărturia credincioşiei lui Dumnezeu şi ceva trebuie făcut.
Nu va fi nici o reînnoire, nici o trezire, nici o înviorare, până când nu suntem dispuşi să Îl lăsăm să ne zdrobească încă odată. Oamenilor, se face târziu şi lucrurile devin serioase. Te rog nu-mi spune, nu-mi spune că eşti preocupat ... când petreci ore în faţa internetului sau în faţa televizorului. Haide.
Doamne, este atât de mare nevoia de a veni la altar şi de a mărturisi. Nu mai sunt ce am fost, nu sunt cine ar trebui să fiu. Doamne, nu am inima sau povara Ta. Vroiam să fie uşor. Vroiam doar să fiu fericit. Dar Doamne, adevărata bucurie, adevărata bucurie vine din agonie. Nu este nimic al firii care îţi va da bucurie. Nu mă interesează câţi bani ai, nu mă interesează casa ta cea nouă, nu este absolut nimic fizic care poate să îţi dea bucuria. Este doar ceea ce se atinge prin Duhul Sfânt atunci când Îl asculţi şi accepţi inima Lui. Construieşe ziduri în jurul familiei tale. Construieşte ziduri în jurul propriei tale inimi. Fă-te puternic şi invincibil în faţa vrăjmaşului. Doamne, asta e ceea ce ne dorim.
