„Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie toată slava în veci! Amin.”
Romani 11: 36
Meditam zilele acestea la versetul de mai sus şi la măsura în care el reflectă realitatea din viaţa mea.
Viaţa mea este „din El”.
Domnul este cel care m-a creat. „Tu mi-ai întocmit lăuntrul fiinţei, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.” Nu doar că ne-a dăruit viaţa pământească, dar în Hristos am primit şi o viaţa nouă. Aşadar... da! Viaţa mea este „din El”.
Viaţa mea este „prin El”.
Dacă Domnul m-ar fi răscumpărat, fără să îmi fi oferit totodată şi posibilitatea de a umbla alături de El şi fără a putea să mă înfăţişez în faţa Marelui Preot, bun şi milos, atunci când greşesc, să îmi mărturisesc vina şi să fiu iertată, viaţa mea dobândită „din El”, s-ar fi sfârşit. Nu aş fi putut trăi fără şansa de a îmi refocaliza relaţia cu Creatorul şi aş fi sfârşit înapoi în starea de la început.
„Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina” (Psalmul 36:9). Dacă viaţa mea nu ar fi fost prin El, nu m-aş fi putut iubit. Dacă iubesc ceva în mine, este Domnul. Dacă El ar dispărea din viaţa mea, nu aş mai avea ce să iubesc, fiindcă doar prin lumina Sa, văd lumina. Aşadar... da! Viaţa mea este „prin El”.
Viaţa mea este „pentru El”?
Primele două elemente sunt realitate în viaţa multora dintre noi. Viaţa noastră este „din El” şi „prin El”, dar este ea şi „pentru El”? Domnul iubeşte pe cei cu inima în întregime a Lui şi nu agrează inimile împărţite... Totul sau nimic.
Mi-am dat seama că motivul pentru care facem aşa de puţin pentru Domnul, este din cauza faptului că ne pierdem perspectiva şi imaginea de ansamblu. Aşa cum spuneam deseori unei prietene... nu mai vedem pădurea de copaci. Începem să ne legăm aşa de tare cu inima de pământ şi uităm că noi nu pentru pământ am fost sortiţi. Ne dorim cariere, familii, prieteni, bunăstare etc. şi ne urmăm ţelurile cu ardoare, dar ne pierdem perspectiva.
Perspectiva noastră ca şi creştini a fost şi rămâne venirea Domnului. Dacă trăim cu gândul acesta în inimă cu siguranţă vom veghea şi cu siguranţă nu ne vom mai lega aşa de tare cu inima de cele pământeşti, conştienţi fiind ca toate vor arde in foc. De asemenea, în loc să fim preocupaţi atât de mult de propria noastră persoană, ne-am uita cu durere şi pasiune dumnezeiască înspre cei din jurul nostru care nu L-au găsit pe Domnul şi i-am conduce la El, ştiind că doar sângele Mielului poate să ne scape de revărsarea mâniei lui Dumnezeu de la sfârşitul veacurilor.
Aşa că da... pentru mine rămâne răsunând în cotloanele minţii mele „viaţa mea este pentru El în totalitate?”
Domnul să ne intărească în a ne trăi viaţa de credinţă fără a pierde imaginea de ansamblu, cu disponibilitate şi pasiune pentru El şi pentru cei din jurul nostru şi tot El să ne dea un duh statornic în orice decizii luăm cu privire la trăirea spre slava Sa. Amin!
