„ Iacov a zis: «Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!» Esau a răspuns: «Iată-mă sunt pe moarte, la ce îmi mai slujește dreptul acesta de întâi născut?» Și Iacov a zis: «Jură-mi întâi». Esau i-a jurat și astfel și-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine și ciorba de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.”
Geneza 25: 31-34
Creștinismul din ziua de astăzi rareori are de-a face cu „lucrurile mari”, cât mai degrabă cu cele subtile, pe care de multe ori le trecem cu vederea. Dacă noi însă închidem un ochi într-o anumită situație, două persoane cu siguranță nu o fac. Pe de-o parte se află Domnul, care vede și cea mai mică mizerie pe care noi vrem să o ascundem sub preș și să uităm că există acolo. Cealaltă persoană nu va avea intenții bune, ci va prinde orice urmă mică de compromis pentru a ne trage mai jos și mai jos în mocirlă. Este leul care răcnește și încearcă să prindă orice fisură cât de mică din armura noastră.
Cred că Dumnezeu nu mai lucrează atât de puternic sau mai bine spus atât de vizibil în ziua de azi, tocmai pentru că noi nu suntem destul de serioși în relația noastră cu El și deseori lăsăm teren liber diavolului prin compromis. Orice compromis atrage după sine un altul și un altul... și un altul.
În primul semestru din ultimul an am avut două materii cu un doctorand, care lucra pentru teza de doctorat. Domeniul de activitate fiind marketing-ul, ne-a „exploatat” pe noi studenții să facem diverse chestionare, după anumite criterii (vârsta fiind unul dintre cele mai importante). Fiind foarte presată de timp, după ce am chestionat numărul de persoane necesare, întrucât nu avem un chestionar realizat asupra unui bărbat de o anumită vârsta, fără să gândesc prea mult, am modificat anul nașterii unuia dintre chestionare (implicit și vârsta persoanei chestionate). Am predat chestionarele. După ceva vreme am început să mă frământ cu privire la chestionarul-problemă. Am încercat să ignor cercetarea, dar a fost atât de puternică încât într-o zi m-am prezentat în biroul profesorului. I-am spus că am făcut o greșeală și că vreau să o mărturisesc înaintea sa, fiind gata să îmi asum responsabilitatea pentru ea. Profesorul a rămas înmărmurit, probabil de gest, și cred că și de „banalitatea” evenimentului. Eu am privit întâmplarea ca pe o minciună frumos ambalată și am realizat că de prea multe ori ne vindem dreptul de întâi născut pentru supa de linte a lumii acesteia. Renunțăm la integritatea noastră de copiii de Dumnezeu și ne vindem prin compromis celui rău pentru a ne umple de o mâncare, ce ne otrăvește ființele. Ceea ce este și mai rău, e că de multe ori ignorăm total cercetarea pe care Domnul ne-o face și nu cădem pe genunchi înaintea Sa. Poate înaintea noastră, sau chiar a celor din jurul nostru, o întâmplare poate părea banală, dar dacă Domnul ne cercetează și dacă simțim că ceea ce am făcut sau facem nu e bine, să nu luăm seama la opiniile neavizate ale oamenilor, ci să ascultăm mai mult de Domnul decât de oameni și să reparăm situația cât se mai poate. În cazul meu, finalul a fost fericit, dar nu întotdeauna deznodământul este pozitiv.
Să ne dăm toate silințele să trăim o viață fără compromis, chiar dacă asta ar însemna să avem de pierdut.
Inspired and copyrighted: Holy Spirit
